Description
Merisor – arbore cu proprietati terapeutice extraordinare si in acelasi timp o planta decorativa minunata. Planta dezvolta frunze de dimensiuni mici, de culoare alba sau roz. Fructele pe care planta le produce sunt rosii, sfericie si fructate. Merisorul este o planta care se dezvolta in zone alpine si din acest motiv a primit numele de coacaz de munte.
Arbustul de merisor este cunoscut de fiecare gradinar sau fermier. Insa nu toata lumea, din pacate, beneficiaza de avantajele acestei plante pentru ca multi nu doresc sa il planteze. In zadar, pentru ca merisorul, care poate atinge intre 10 si 40 cm inaltime si care creste la altitudini mari, pe pajisti sau in luminisuri, are un mare avantaj: este putin pretentios fata de sol. Acest arbore este rezistent si la uscaciune.
Cultivare planta merisor:
Merisorul se cultiva in afara zonelor de depresiune. Planta se dezvolta sanatos in soluri argiloase, nisipoase si de tip turba, care este de altfel si cel mai indicat. Terenul pentru cultivare se ara pentru a se distruge buruienile de suprafata. Plantarea se face in gropi de 1-1.5 metri in lungime, adanci de 25 de cm umplute cu turba. Pentru un substrat cat mai sanatos turba se poate amesteca cu rumegus, resturi vegetale si scoarta de copac.
Amestecul astfel obtinut se toarna in groapa pregatita, se compacteaza si se stropeste cu apa sarata pentru sporirea aciditatii solului. Se poate adauga sare de lamaie (o lingurita la 3 litri apa), acid acetic sau malic (200 ml la 10 litri apa) si se stropeste in conformitate cu raportul: la 1 metru de sol 10 litri de apa.
Merisorul se cultiva din butasi cu un minim de 3 frunzulite. Acestea se recolteaza la inceputul sau cel tarziu la mijlocul verii si se planteaza intr-un ghiveci. Se recomanda ca inaltimea butasului sa fie de 7 cm, iar plantarea se face prin ingropare la 3 cm in sol. In primele 2 luni este necesara mentinerea umeda a solului din ghiveci.
Dupa o perioada de 10 saptamani butasul formeaza radacini si dezvolta noi frunzulite. Dupa o perioada de cateva luni arbustul se poate muta la exterior intr-o zona umbroasa. La exterior se recomanda udarea saptamanala sau la 2 saptamani. Pe perioada verii arborele se uda de 2 ori saptamanal. Originile arbustului ii ofera caracteristici genetice care il fac sa reziste la temperaturile de inghet. In prima perioada de vegetatie este nevoie sa se mentina solul in permanenta umed pentru ca radacinile sa se fixeze corespunzator.
Obiceiurile de udare se schimba insa pe timp de canicula cand pamantul se usuca rapid. Planta are nevoie de apa mai multa pentru a supravietui. Totusi, chiar si in aceste conditii o udare la 3 – 4 zile este suficienta. In mod normal, merisorul nu are nevoie de produse de fertilizare. Daca se doreste sa se stimuleze cresterea acestuia, poti imprastia la nivelul solului putin gunoi de grajd.
Efecte terapeutice merisor:
Recolta obtinuta de la acest arbust este cea de frunze si de fructe. Perioada de recoltarea a fructelor este septembrie-octombrie, iar recoltarea este manuala, de tip bob cu boc. Se recolteaza doar fructele de culoare rosu stralucitor. Recoltarea frunzelor se face in luna septembrie, prin taierea ramurilor. Ramurile taiate se lasa la uscat in spatii umbroase si bine aerisite.
Arbustul are proprietati terapeutice utilizate din perioada civilizatiei geto-dace. Cea mai cunoscuta proprietate a fructelor este cea antioxidanta si de curatare a toxinelor din organism.
Recent s-a descoperit ca este un remediu impotriva bacteriei care produce ulcerul gastric si al bacteriilor care ataca dintii si produc carii. Previne aparitia cancerului la san si ajuta la tratamentul bolilor cardiovasculare, renale, reumatice, in normalizarea glicemiei si in imbunatatirea memoriei.
Frunzele contin arbutozid, vitamina C, tanin, flavonoide, ericolina si saruri organice. Fructele au un continut important de glucoza si fructoza, vitamine si minerale, respectiv vitaminele C, B si A.
